De la dezastru la o victorie neașteptată: saga merinos-mătase
De Fernando Santos
Mi-am propus să tricotez un cardigan cadou de ziua de naștere dintr-un amestec nou-nouț. Ce am obținut a fost o fibră superbă, o casă plină de scame și o geantă mică. Aceasta e versiunea sinceră.
Planul
Din când în când testez o fibră nouă. Pe de o parte ca să văd dacă își merită un loc în magazin pentru o colecție viitoare, pe de alta pentru că îți recomand amestecuri pe care să le cumperi și recomand doar ce am atins cu mâinile mele. De data asta aveam scuza perfectă: ziua de naștere a soacrei mele, la sfârșitul lui septembrie. Planul era un cardigan frumos dintr-un amestec nou de merinos și mătase, gri și alb. Argintiu, moale, cu un luciu pe care Corriedale-ul meu de zi cu zi nu-l are. Dacă se purta frumos, ar fi fost un test bun pentru o viitoare lansare de iarnă.
Ce a ieșit din cutie
Prima impresie a fost cu adevărat entuziasmantă. Fibrele erau minunate: vii, argintii, cu acel luciu moale pe care numai mătasea îl dă. Am întins fuiorul pe podeaua atelierului și l-am admirat o vreme înainte să ating vreo andrea.
Unde s-a stricat totul
Necazul a început din clipa în care am început să-l pregătesc în stilul Gigante, despărțind și pieptănând fuiorul până la textura de care are nevoie tricotajul gros. S-a rupt. Fibrele aproape că nu se țineau deloc împreună. Și recunosc că am comis aici încă o crimă: fibrele atât de fine n-au fost niciodată făcute să fie despărțite și separate. Un asemenea amestec e făcut pentru tors și împâslit și ar fi superb în proiecte mai fine de tricotat și croșetat. Dar tricotajul gros îi cere singurul lucru pe care nu-l poate face: să se țină laolaltă ca un singur fir gros și liniștit. În schimb, se desface pe măsură ce îl atingi. Firele se ridică, se despart și plutesc în toate direcțiile.
Superb de privit. Un coșmar de tricotat.
Într-o oră, casa mea era plină de scame. Masa, scaunele, hainele mele, aerul însuși. Totul. I-am spus pe nume: un dezastru complet, și am pus ideea deoparte.
Trimis înapoi (aproape tot)
Pungile nedesfăcute s-au întors direct la furnizor. Dar un kilogram era deja deschis, deci era al meu. În loc să-l arunc, am încercat o salvare: am scufundat totul în apă și l-am lăsat să se usuce, aceeași idee ca la blocarea care așază un tricot terminat. Uscarea a durat o veșnicie; din fericire, Regatul Unit trecea printr-unul dintre valurile lui de căldură, așa că n-a trebuit să aștept prea mult. Și a funcționat pe jumătate. Fibrele s-au liniștit și au devenit gestionabile; tot pufoase, tot lăsând scame, dar lucrabile dacă ai răbdare și nu te deranjează să dai cu aspiratorul după aceea.
Geanta care a supraviețuit
Așa că kilogramul salvat a devenit o geantă. O mini-geantă groasă în acel gri-argintiu, tricotată strâns, ca fibrele să se susțină între ele. Nu mă prefac că e impecabilă. Nu obții ochiurile super conturate pe care le dă merinosul. E dezordonată, pufoasă, argintie. Și poate tocmai aspectul ăsta îi atrage pe unii.
Pentru că fibra asta e fină și densă, am reușit să rezolv multe dintre problemele de construcție pe care le ridică tricotajul gros, mai ales legat de susținerea greutății. Nu mă înțelege greșit, gențile noastre sunt minunate. Doar că sigur nu sunt pentru lucruri grele. Și nici geanta nouă nu e: nu-ți poți face cumpărăturile săptămânale cu ea (hei, nu e o sacoșă de cumpărături), dar poți duce comod un laptop mic și câteva lucruri personale.
Așa că am găsit o baretă nouă: un i-cord (șnur tricotat) care susține greutatea prin partea din față a genții, nu prin laterale. Și asta a fost o descoperire minunată.
Încă nu știu ce să fac cu prototipul. S-ar putea să-l dăruiesc unor prieteni. Dar sunt foarte mulțumit de greșeala asta.
Lămâie, limonadă, caipirinha
Se spune că dintr-o lămâie poți face oricând limonadă. Eu aș zice că din asta a ieșit o caipirinha.
Ideea cardiganului din merinos-mătase e parcată, nu moartă. Dacă găsesc vreodată o variantă a acestui amestec cu mai multă aderență, mai încerc pentru iarnă. Între timp, cardiganul de ziua de naștere se tricotează din lână care se poartă frumos (există o poveste întreagă despre cum e pregătită lâna noastră obișnuită, iar ea se poartă frumos tocmai datorită acelei jumătăți de oră de pregătire). Iar geanta o păstrez eu.
În salvarea asta se ascunde și o a doua morală: oricât de ciudat și de diferit ar arăta proiectul tău pe parcurs, blocarea transformă fibrele și întregul aspect al cardiganului tău. Dar acesta e subiectul articolului următor.
Va urma…
Cauți lână care se poartă frumos?
Fiecare fibră din magazin e una cu care am tricotat cu adevărat, pregătită manual la aceeași masă:
Citește mai departe
Despărțirea lânii netoarse pentru tricotajul gros: binele, răul și scamele
Jumătatea de oră de pregătire manuală care face ca lâna noastră obișnuită să se poarte așa cum acest amestec n-a vrut.
Citește în continuare →
