Ce faci cu resturile de fir gros
De Fernando Santos
Oricine tricotează gros ajunge până la urmă cu același lucru: o pungă de resturi. O jumătate de ghem aici, o coadă generoasă dincolo, trei culori care n-au intrat de tot în ultimul proiect. Prea bune ca să le arunci, prea întâmplătoare ca să faci planuri cu ele. Așa că într-o după-amiază le-am răsturnat pe ale mele, am hotărât să nu stau prea mult pe gânduri și am făcut o geantă: fără model, fără plan, doar cu curaj. Iată cum a ieșit.
Uită-te cum prinde contur geanta (foarte improvizată).
Premisa: o pungă cu de toate
Am găsit o pungă cu resturi de fir gros și mi-am zis: bun, hai să încercăm să facem ceva mișto din asta. N-aveam mult din nicio culoare (puțin din asta, puțin din aia), iar o geantă mi s-a părut alegerea potrivită: destul de mică încât câteva resturi chiar s-o poată termina și destul de iertătoare încât schimbarea culorilor pe parcurs să pară intenționată, nu ca și cum aș fi rămas fără (ceea ce, ca să fie clar, chiar se întâmplase).
Cum a mers de fapt (fără model, cu mult curaj)
Am început cu un galben aprins, cu gândul să-l alternez cu celelalte culori pe parcurs. De acolo a fost, sincer, improvizație: am făcut o buclă de pornire, am ridicat un ochi pe lateral și am început să lucrez o margine ca să-i dau genții puțină structură: nimic pretențios, doar cât să am de unde construi. Puțin loc aici, puțin dincolo, iar forma a apărut încet.
Pe la jumătate m-am dat un pas înapoi și m-am gândit… nu arată grozav, dar nici groaznic, ceea ce, pentru un prim prototip fără model, accept. Mai aveam puțin albastru electric și încă o culoare răzleață, așa că m-am avântat și am mers ceva mai spre haute couture și sculptural, să văd dacă o pot duce undeva interesant. (Câinii mei au supravegheat totul, ca să se știe. Controlul calității.)
Resturile de fir sunt calea cu cele mai mici mize de a fi curajos. Dacă iese prost, n-ai pierdut decât o după-amiază, și de obicei nu iese prost.
De ce resturile de fir gros sunt perfecte pentru asta
Iată lucrul pe care tot îl reînvăț: firul gros e cel mai iertător material cu care să experimentezi. Ochiurile sunt atât de mari încât totul crește într-o după-amiază, așa că un pariu fără model nu te costă săptămâni. Iar culorile răzlețe așezate una lângă alta pe ochiuri uriașe par intenționate; scara face stilizarea pentru tine. Chiar nu-ți trebuie un model ca să faci ceva ce-ți place; îți trebuie o buclă de pornire și dorința de a vedea ce se întâmplă.
Dacă n-ai ieșit niciodată din model, o geantă mică e primul salt perfect. Iar dacă ești cu totul nou în tricotajul gros, părerea mea sinceră despre dacă un începător poate tricota gros te va liniști că aceasta e partea blândă a meșteșugului.
Finisarea: împâslește capetele, nu le înnoda
O creație din resturi ca aceasta îți lasă multe capete, ceea ce e tragic pentru oricine întinde mâna după un ac, pentru că fuiorul gros e mult prea gros ca să-l treci prin el. Soluția e un ac de împâslire: înțeapă capetele libere înapoi în material, ca fibrele să se prindă între ele. Fără noduri, fără găuri, fără bătăi de cap. O explic cum trebuie în cum ascunzi capetele la un tricot gros.
Citește mai departe
Cum ascunzi capetele când tricotezi cu lână groasă
Urmează A-urile și U-urile, schimbă direcția, apoi termină cu puțin needle felting.
Citește în continuare →
