Tricotatul gros este tricotat adevărat?
De Fernando Santos
Ai văzut comentariile: un fir de discuție pe un forum aici, un răspuns pe YouTube dincolo. „Ăsta nu e tricotat adevărat.” „E doar o modă pentru fetele de pe Instagram.” Am văzut chiar oameni strâmbând din nas la păturile groase, ca și cum un ochi mai mare le-ar face cumva „mai puțin”. Un cititor ne-a scris exact despre asta, așa că iată răspunsul meu sincer. Te previn: am sentimente puternice în privința asta.
Da. Sunt aceleași două ochiuri.
Ochiul pe față și ochiul pe dos sunt aceleași, fie că lucrezi pe andrele de 3mm, fie pe andrele cât cozile de mătură. Un cardigan gros se montează, se tricotează, se modelează cu creșteri și scăderi, apoi se coase și se finisează, exact ca orice alt articol. Andrelele sunt mai mari și lâna e mai groasă. Asta e toată diferența. Nimeni nu spune că o pictură murală nu e „pictură adevărată” pentru că pensula e mare.
Criticile, spuse cu voce tare
Să fiu mai întâi corect cu cealaltă tabără, pentru că există un sâmbure de adevăr care merită numit: tricotatul gros este mai rapid și mai iertător. Mai puține ochiuri, dar mai mari, înseamnă că un ochi scăpat se vede și se repară ușor, un cardigan întreg se poate face într-un weekend, iar un începător poate obține ceva purtabil din prima încercare. Pentru cineva care a petrecut trei luni pe un Fair Isle fin, asta poate părea că ieftinește efortul. Înțeleg sentimentul. Dar „ușor de învățat” și „o modă care iese bine în poze” nu înseamnă „nu e adevărat”, iar o pătură groasă pe care cineva a plănuit-o, a făcut-o și o iubește nu e „mai puțin” decât nimic.
Cui cred eu că îi aparține de fapt tricotatul
Oricine se așază, își face un plan și se pierde într-un ghem de fir, cu andrele sau chiar doar cu degetele, e eroul meu. Punct. Pentru că uită-te ce faci de fapt. Nu doar creezi ceva ce n-a existat înainte și e în întregime al tău; meditezi. Rezolvi un puzzle discret arhitectural, transformând o idee plată din capul tău într-un obiect tridimensional pe care îl poți purta. Asta nu e un meșteșug mai mărunt. E unul minunat.
Oricine se pierde într-un ghem de fir, cu andrele sau chiar doar cu degetele, e eroul meu.
Are abilități proprii? Da, iar experiența ajută enorm.
Nu mă prefac că n-ai nimic de învățat. Lucrul cu fuiorul netors e o disciplină în sine. Abia e răsucit, așa că alunecă și se despică dacă ai mâna grea, iar în timp capeți o simțire pentru el. Să păstrezi o tensiune egală pe ochiuri uriașe e mai greu decât pare. Ascunzi capetele cu un ac de împâslire, pentru că lâna e mult prea groasă ca s-o bagi printr-un ac. Ai nevoie de elementele de bază, iar dacă vii cu ani de tricotat în spate, lumea e a ta.
Dar toată lumea trebuie să înceapă de undeva, iar povestea fiecăruia cu firele e diferită. Unii își găsesc sufletul în croșetat, alții în tricotat, alții în amândouă. Sunt atâtea moduri de a face asta și fiecare e valid: continental și englezesc, portughez, Fair Isle, brioche, dantelă, torsade, tradiția groasă Cowichan, și asta înainte să ajungi la tricotatul pe război, cu brațele sau cu degetele. Niciunul nu e cel „corect”. Fiecare e pur și simplu ce i-a vorbit acelei persoane și felul în care a ales să învețe.
Povestea mea
Am pornit ca tricoter tradițional. Am vederea slabă, așa că tricotatul fin, cu fire subțiri, n-avea cum să fie lumea mea; 9-12mm a fost mereu zona mea preferată. Apoi am văzut tricotajul gros și, sincer, am rămas mască. A doua zi eram peste tot pe internet, învățând, studiind, înțelegând cum funcționează. Iar toți anii aceia de tricotat obișnuit (cardigane, pulovere, fulare, șosete și mai multe puloverașe pentru cățeii prietenilor și ai familiei decât aș putea număra vreodată) m-au ajutat enorm. Elementele de bază se transferă direct. Procesul e același. Încă ador să tricotez în stilul tradițional, dar n-aș numi niciodată un puloveraș de cățel „tricotat de înaltă clasă” doar pentru că l-am făcut pe andrele de 9mm. Aceleași mâini, aceleași ochiuri, aceeași bucurie.
Și bucuria tricotajului gros? Îmi pare rău, n-are egal.
O piesă groasă terminată arată ca o cutie de curcubeie care a explodat în cel mai frumos mod posibil, și sunt gata să mor pe baricada asta. Poți să fii de acord cu mine sau nu; asta e înțelegerea, și e una corectă.
Unde ajung eu
Lumea ar fi un loc mai blând dacă mai mulți dintre noi și-ar vedea de treaba lor și i-ar lăsa pe oameni să se distreze puțin, fie că lucrează cu andrele subțiri, fie cu una cât o coadă de mătură. Tricotatul adevărat nu e decis de mărimea andrelelor. E decis de faptul că te-ai așezat, ai făcut ochiurile și ai creat ceva cu care te mândrești. Tricotajul gros contează, de fiecare dată.
Citește mai departe
Adevăratul motiv pentru care toată lumea e dintr-odată obsedată de tricotajul gros
Magia ochiurilor mari, explicată: de ce se tricotează atât de repede și nu seamănă deloc cu lâna fină.
Citește în continuare →
